O doză de optimism și #faithinhumanityrestored

Am început antrenamentul pentru 10 martie cu voluntarii înscriși la eveniment. Ne bucurăm de fiecare dată de nume pe care le-am văzut și în listele din anii trecuți. Așa că i-am luat la întrebări pe cei care nu se află la prima ediție „8 ore peste program pentru o cauză bună.”

Corina Bratu vine și anul acesta cu experiență în strategie, poziționare de brand și comunicare strategică. Ne întâlnim cu ea vinerea viitoare în echipa asociației Învingem Autismul.

Dacă ar fi să scrii pe Twitter despre 8hours, ce ai scrie?

 Că ar trebui să se țină de mai multe ori pe an 🙂

De ce continui să vii la 8hours, de ce te face să te simți bine?    

Pentru mine e ca o doză de optimism și #faithinhumanityrestored cu care mă încarc pentru restul anului.

Cum se mișcă/gesticulează oamenii la eveniment?

Se mișcă fulger toată lumea, e o energie fantastică – poate și conștienți fiind de doar 8 ore la dispoziție ca să ne vină ideea AIA, să profităm de fiecare minute.

Ce se află pe o masa de lucru?

Dulciuri, cafele, laptop-uri, carioci, pufuleți, telefoane, încărcătoare, foi, dulciuri, cafele. remarc că nu bem destulă apă.

Ce cuvinte ții minte de  la eveniment? Ce s-a vorbit timp de 8 ore și ți-a rămas în cap?

„Mulțumesc, nu știți cât vă mulțumesc!”. Asta țin minte că ne spunea la final Diana, de la ONG-ul cu care am lucrat anul trecut.

Ce idei ți-au venit în contextual ăsta de lucru?

Două idei de antreprenoriat social la care mă gândesc de ceva vreme și pentru care prind curaj. Plus o idee despre mine, m-am cunoscut mai bine.

Dacă evenimentul 8 hours ar fi o rețetă, ce ingrediente ai pune ca să iasă reușit?

Oamenii diferiți, dar mânați de aceeași dorință de a ajuta. musai din domenii diferite. Și aș sugera spațiu cu mai multe camere / separeuri unde să putem discuta în liniște fiecare echipă.

Dacă voluntariatul ar fi un personaj din basme, cum s-ar caracteriza?

Captain Planet – format din toți ceilalți membri ai echipei.

De ce te implici în comunitate în timpul liber?

Pentru că mă face să mă simt mai bine cu mine. Poate sună egoist, dar e și același motiv pentru care unii donează bani. E un feel-good factor acolo știind că ajuți, pui umărul, ești parte din soluție (atât cât poți). Că e foarte ușor să critici de pe margine sau de-acasă de pe canapea, dar să mergi 2-3 ore din viață să vorbești direct cu oameni care chiar au o altă viață față de a ta – e un soi de reality check care îmi ține orgoliul și stresul în frâu.

Dacă în comunitate s-ar produce un dezastru, ce calități ai pune în joc ca să contribui la reorganizare?

Energie, mobilizare de forțe, organizare resurse. Aș începe prin a mă asigura că toată lumea a mâncat bine ca să putem reconstrui la loc. Și optimism.