La #8hoursovertime cunosc foarte mulți oameni, într-o doză șoc

Facem din nou noapte albă pe nouă martie. Avem 15 proiecte, 15 echipe de lucru. În ele sunt oameni care au mai participat la eveniment sau care au participat la toate cele cinci ediții „8 ore peste program pentru o cauză bună”, cum este Claudiu Jojatu. L-am luat din nou la întrebări, pentru că anul acesta își donează experiența pentru proiectul OPTAR.

Ai participat la toate edițiile evenimentului, de ce participi, ce te motivează?

În primul rând cred că e din vanitate. E un sentiment foarte mișto să știu că sunt singurul participant care a fost la toate edițiile (aș putea spune că am fost de mai multe ori la eveniment decât unii dintre organizatori – da, Alina, la tine mă gândesc).

Un alt lucru foarte important este că am ocazia să cunosc foarte mulți oameni, într-o doză șoc. Oameni care au backgrounduri super diverse, feluri de a gândi, nevoi diferite și feluri de a pune problema foarte neașteptate. Iar pe mine ca strateg mă ajută incredibil de mult să rămân conectat la realitate. Strategia este decodificarea nevoilor oamenilor cu ajutorul unui mix de skilluri, know-how, tooluri, procese, metodologii, frameworkuri, date, analytics, insighturi toate astea combinate într-un shaker făcut din empatie, experiențe și curiozitate. E un fel de mă ajuta, ajutând.

De ce e important pentru tine să donezi timp și experiența pe care o ai?

Pe la primele ediții credeam că o fac dintr-un altruism precoce, însă în timp mi-am dat seama că în realitate tot din egoism o fac. Oboseala, agitația din seara aia, zumzăiala, reprezentanții ONG-urilor care au vibe-ul ăla mișto când văd că voluntarii se chinuie să le rezolve problemele, organizatorii care sunt mereu în priză să rezolve câte ceva, briefurile pe care le avem de rezolvat contra cronometru, diversitatea provocărilor, oamenii, toate astea îmi pornesc mica mea făbricuță de endorfine care îmi dau o stare de bine. #PEBUNE!

De ce ar trebui oamenii să facă asta măcar o dată pe an?

Face bine la sănătate.

Face bine la prosperitate.

Face bine la orgoliu.

Face bine la networking.

Face bine la inimă.

Face bine la CV.

Face bine la skilluri.

Face bine unor oameni care chiar au nevoie. Doar intrând în contact cu lumea asta îți dai seama cât de norocoși suntem în realitate. Vrem o mașină mai puternică, în timp ce alții nu au scaune rulante sau o infrastructură care să le permită accesul la o viață normală. Vrem o casă mai dichisită, în timp ce unii oameni dorm pe străzi. Vrem telefonul ăla nou și misto, în timp ce alții își doresc o farfurie de mâncare. Vrem vacanța aia exotică, în timp ce alții și-ar da o mână pentru un duș fierbinte.

Este datoria noastră să încercăm să îi ajutăm pe cei care nu au avut norocul de a se naște într-o familie bună, într-un oraș bun, care nu au avut parte de educație, de o copilărie normală sau care pur și simplu nu au avut noroc.

În ultimii doi ani chiar am avut posibilitatea să fac terapie și să intru mai mult în contact cu mine. Și doar atunci am reușit să ridic filtrul ăsta nenorocit de nefericire prin care îmi vedeam viața și să îmi dau seama cât de norocos sunt că exist și că măcar o dată pe an pot face puțin bine în jurul meu.

Știm că vrei să fii moderatorul evenimentului. Dacă ar fi să le spui 5 chestii inspiraționale, ce le-ai spune oamenilor în seara evenimentului?

Sunt 8 ore. Asta se traduce în:

33% dintr-o zi | 4.7% dintr-o săptămână | 1.1% dintr-o lună | 0.09% dintr-un an.

Înseamnă un sezon dintr-un serial.

Înseamnă o zi de muncă normală, nu d-aia cu ore suplimentare.

Înseamnă cât faci pe drum până în Poiană dus-întors în weekend.

În medie un om citește 300 de cuvinte pe minut (omul mediu, în condiții normale). Asta înseamnă că într-un an donezi cât ți-ar lua să citești Madame Bovary.

Dacă ar fi să alegi un moment care te-a emoționat/te-a făcut mândru pentru că ai fost parte din eveniment/echipe de lucru, care ar fi acela și de ce?

Toate au avut momentele lor. E ca și cum m-ai pune să îți spun pe care dintre prietenii mei îi iubesc mai mult. Dar dacă mă obligi însă să îți dau un răspuns, cred că îmi vin în minte două momente:

1.Când am fost în echipa cu Alin Zăinescu și cu Sorin Trâncă (care mi-a și devenit șef la vreun an distanță). A fost o energie atât de mișto la masa aia că e greu să o descriu.

2.Anul trecut cu echipa Motivation, de unde a ieșit o campanie super-mega-uber tare, de care sunt foarte mândru.