8hours e ca un salt în gol fără parașută

Am început antrenamentul pentru 10 martie cu voluntarii înscriși la eveniment. Ne bucurăm de fiecare dată de nume pe care le-am văzut și în listele din anii trecuți. Așa că i-am luat la întrebări pe cei care nu se află la prima ediție „8 ore peste program pentru o cauză bună.”

Andreia Diaconu este prima care ne răspunde la întrebări. Anul acesta joacă în echipa celor de la Climb Again și își pune la lucru abilitățile de vânzări, tot ce știe despre strategie de brand sau management de echipă.

1.Dacă ar fi să scrii pe Twitter despre 8hours, ce ai scrie?

E o experiență deosebită, pe care o recomand cu toată inima, deoarece este ocazia perfectă pentru a pune în folosul lumii ONG-urilor ceea ce ai învătat în activitatea ta profesională. E un mod de a-ți împlini sufletul, dând înapoi o parte din tine. În plus, e ca un salt în gol fără parașută. Cineva depinde de tine, implicațiile sunt mari tocmai prin cauzele prezente și care au nevoie de tine, iar tu nu ai cunoștințele și suportul cu care ești obișnuit. În plus, lucrezi cu niște necunoscuți, ca să ajungi într-o direcție clară.

2.De ce continui să vii la 8hours, de ce te face să te simți bine?

Intensitatea evenimentului face în așa fel încât să se formeze o legătură cu oamenii cu care lucrezi, cu ONG-ul pe care îl ajuți, încât rămân legată de activitatea respectivă și după acea noapte. Este solicitant psihic, obsitor, trece repede și rămâne în suflet pentru totdeauna. Odată ce ai intrat în legătura formată din sesiunea de lucru, nu mai poți ieși, ONG-ul devine o parte din tine.

3.Cum se mișcă/gesticulează oamenii la eveniment?

Habar nu am :), dar cred ca mult și în toate direcțiile. E incredibil cum într-o sală cu peste 100 de oameni, într-un zumzet continuu, poți rămâne conectat doar la vocile echipei tale. Este o bula într-o cascada.

4.Ce se află pe o masa de lucru?

Indiferent cât de mare ar fi o masă de lucru, ar fi oricum prea mică. Laptopuri personale, hârtii, hârtiuțe, cafele, ceva de mâncare, pixuri, cariocă, ecusoane, bilețele, avioane (când rămâi fără inspirație), pliante, poșete, telefoane, poze. Și toată lumea găsește totul foarte repede.

5.Ce cuvinte ții minte de  la eveniment?

De la cel din 2016, țin minte că mă distrăgeau un pic anunțurile organizatorilor. Că se pictau mâinile cu henna, s-a adus mâncarea sau că urma ca eu să prezint ce am lucrat 8 ore. În rest, am fost prezentă doar la masa mea de lucru. Am zis cum ne cheamă, ne-am cunoscut în echipă și apoi totul a trecut într-o răsuflare. Am discutat brief-ul problemei, idei, soluții, am schimbat direcția inițială, am făcut un plan nou, am făcut încă un plan, am creat o identitate pentru un hostel și o brutărie. Concordia, cafenea socială, hostel, Austria, brutărie, povești, sandwich, logo, flyer, facebook, lansare, design, m-am prins cum ne duci tu în direcția de cozy, mulțumesc. Băi, vă iubesc.

6.Ce idei ți-au venit în contextual ăsta de lucru?

Aveam ideea unde vreau să ajung, de dinainte, doar că viziunea mea trebuia validată și implementată. M-am întâlnit cu reprezentanta ONG-ului după ce am primit brief-ul, pentru că problema era nouă și în afara zonei mele de expertiză: trebuia să facem o identitate pentru un hotel și o cafenea socială. Discutasem deja cu echipa, pe mail și împărțisem niște task-uri de research, ca să știm unde să ne poziționăm. În cadrul „8 hours”, am pus fețe în spatele ideilor de pe mail, ne-am „sudat” rapid și am adaptat nevoia Concordiei la realitate. Am deturnat un pic planul inițial, hostel-ul a căpătat o identitate în engleza, Cozy Hostel, cafeneaua a devenit Brutăria cu povești și planul de lansare a avut două componente individuale, adaptate pentru fiecare plan.

7.Dacă evenimentul 8 hours ar fi o rețetă, ce ingrediente ai pune ca să iasă reușit?

Multă bunăvoință de a ajuta și a renunța la cine ești în jobul de zi cu zi, deschidere, expertiză în ceea ce faci, organizare logistică.

8.Dacă voluntariatul ar fi un personaj din basme, cum s-ar caracteriza?

Fata moșneagului. Ajuți cu inima bună și sigur se întoarce 🙂

9.De ce te implici în comunitate în timpul liber?

Ce rost are timpul liber dacă nu să îți dea energie? Pentru că simt că îmi oferă un sens vieții și îmi dă motiv să fiu un profesionist bun.

10.Dacă în comunitate s-ar produce un dezastru, ce calități ai pune în joc ca să contribui la reorganizare?

Orice e nevoie, în funcție de dezastru. De la munca manuală până la speech-uri motivante. Nu ce știu eu să fac, ci ce e nevoie pentru a reorganiza. Adică o singură calitate: m-aș adapta la nevoia celorlalți.

Ne vedem pe 10 martie, Andreia și mulțumim!